• +40 773 787 071
  • contact@rupigabor.ro

Drumul spre o viață normală

Drumul spre o viață normală

  Vlad Alexandrescu, a făcut un raport moral – și a scris o carte asupra copiilor lăsați în grija statului Copiii lui Irod” .

      Ar fi multe de întrebări, dar câteodată fără răspuns. Cred că cel mai important criteriu pentru noi la angajare ar fi fost dedicarea. De ce nu s-a căutat asta?
      De foarte multe ori, atunci când suntem în situația de a lua o decizie, este esențial să ne folosim puterea personală și hotărârea de a duce la bun sfarșit ceea ce am decis. Determinarea este un element esențial în formula decizională. De puterea cu care luăm deciziile personale depinde însă și ducerea la bun sfârșit a acestor hotărâri și este important să devenim conștienți de faptul că o decizie are nevoie de putere și de energie pentru a fi materializată și împlinită.
        Ieși dintr-o casă de copii, crescut până la 18 ani de un sistem, care noi azi, spunem și credem că s-a mai schimbat…!
       Dar mă uit concret și punctual la acest sistem al statului Român! Când mă refer la sistem, nu mă refer, doar la a generaliza o întreagă lume. Decât acei oamenii pe care lumea i-a numit, i-a așezat pe acel scaun, sa aibă puterea pe care o au, dar privesc ca o gutuie amară și văd că nici unul nu face nimic. Dacă face, face prost, dar prost cu steluță! Așa ca la grădiniță
      Ce văd, că încă există, mă doare capul! Dar mite de ceea ce am trăit, pe pielea mea să îmi amintesc, ca nici plânsul nu îmi vindecă rănile, decât eu, prin a accepta situația și să mă “arunc” vieții optimist, înainte spre o viziune mai bună și mai clară, sau de ce nu, să îmi regăsesc resursele naturale sau psihologice a fi “curat” în interiorul meu și să vreau sa îmi cer, o lume luminoasă, clară și nouă.
       De unde, cu cine, când, cum, de ce, oare, dacă, se poate, si așa îmi vin tot felul de întrebări cu toate semnele acelea de exclamație!
       Unii copii din sistem, nu prea știu, să facă mai nimic, dar nu e doar vina lor, știm bine cu toți. Dar când le explicii tinerilor, ei îți spun că ești rău, dar când îi spui unui angajat, iți spune că sunt crescut prost. Și așa și este; “suntem crescuți prost” o pot confirma eu sau oricare copil ce a fost în aceste centre de plasamnet , case de copii ….
      Ar fi multe de întrebări, dar câteodată fără răspuns. Cred că cel mai important criteriu pentru noi la angajare ar fi fost dedicarea. De ce nu s-a căutat asta? Atunci, îi dau dreptate fostului coleg de cămin ce spunea, “casa de copii e ca o pușcărie, iar pușcăria este ca și casa de copii”…

Întrebare adresată către mine de un prieten:
    “Dacă ai avea puterea de-a schimba ceva în sistemul de stat, privind situația copiiilor din centrele de plasament/ casele de tip familiar, care ar fi acel lucru? “

       Cred și este foarte important, ca în primul rând să fi învâțat să ai cu tine “un bagaj”, în noua lume reală, cum o numesc eu cele trei principii. Am înțeles cu greu, fiecare pas cu care mă întâlneam în viața mea. Erau obstacole diferite, nu știam să le gestionez dar în pași mărunți, treptat, am început să lucrez cu mine, prin diferite cursuri de dezvoltare personală, prin terapii personale atât prin diferite cursuri și jocuri de grup, unde am învățat cum să am încredere în mine, dar mai întâi de toate, trebuie să te accepți pe tine! Adică? Mulți dintre noi nu știu să se iubeasca pe ei înșiși. Pentru că nu am fost învățați.
      Poate de aceea uităm să trăim, nu prețuim viața și ne îndepărtăm de esențial. Poate de aceea le permitem unora să ne rănească, să ne jignească, să ne dezamăgească… Poate de aceea rămânem legați de oameni și de povești din trecut, care ne țin în loc și ne i-au șansa la fericire. Poate de aceea ne abandonăm uneori și ajungem să credem că nu suntem suficient de buni ca să merităm mai mult. Poate de aceea ne desconsiderăm, suferim complexe și nu avem încredere în noi. Poate de aceea ne torturăm cu gânduri negative, ne izolăm de tot ce e frumos și ne luăm dreptul la o viață frumoasă. Poate de aceea ne abandonăm visele și trăim numai pentru și prin alții.  Poate de aceea uităm să fim frumoși și lăsăm oameni și suferințe să ne transforme în persoane care nu ne-am dori să fim. Poate de aceea abandonăm planurile noastre dinainte să le începem și ne temem de noi începuturi. Poate de aceea uităm că merităm tot ceea ce este mai bun și mai frumos și devenim exagerat de modești și cu așteptări mult prea limitate. 
       Oamenii te judecă în funcție de propriile lor filtre și percepții asupra realității. Îți vorbesc despre “cum ești tu” însă ei nu te văd pe tine, ci propriile lor preconcepții, amintiri, judecăți de valoare.
      De asemenea, feedback-urile pe care le primești de la cei din jur, pozitive sau negative, sunt de multe ori date de masură și de felul în care tu corespunzi nevoilor, așteptărilor, dorințelor, viziunii și egoismului lor. Dacă le satisfaci nevoile ești un om de valoare, dacă nu … nu. Dacă corespunzi viziunii lor ești un om ok, dacă nu… nu.
      Știind toate acestea, cum de încă accepți să îți stabilești propria valoare în funcție de ce spun alții?
     #Increderea ta în tine este dată de ceea ce știi să faci și faci. Respectul de sine este rezultatul grijii pe care ți-o porți. Iubirea de sine este data de felul în care știi să te prețuiești și să îți trăiești viata, onorându-te pe tine prin tot ceea ce ești și faci. #Singurul om de pe lumea asta care este în măsură să îți stabilească valoarea ești tu însuți. Nu mai permite ca vocile altora să determine cine ești și cât valorezi.  

       Am înțeles că fără educație nu poți face nimic  în viațâ. Realizez că dacă nu ar fi fost școala, nu am putea ajunge atât de importanți în societatea care ne cultivă mintea și ne perfecționează pentru ca noi, să ajungem acolo unde “vrem să fim și ce vrem să devenim”.
      Prin educaţie învățăm dezvoltarea conştientă a potenţialului nostru, al omului şi formarea unui tip de personalitate solicitat de condiţiile prezente şi de perspectiva societăţii. Educaţia are următoarele caracteristici: pune accent pe oameni, ce urmăreşte dezvoltarea calităţii umane şi explorarea orizonturilor, ceea este orientată predominant spre pregătirea pentru viaţă, are în vedere, cu precădere, întrebări asupra existenţei, vizează cu precădere dezvoltarea unei stări sau a unei structuri atinse, finalitatea în educaţie îmbină viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung. Activitatea educaţională este dinamică şi flexibilă în acelaşi timp, iar educaţia stimulează idealul fiinţei umane exprimat prin „a fi şi a deveni”.
      Conceptul de dezvoltare personală cunoscut și sub denumirea de „self help” sau „evoluție personală” cuprinde suma tuturor activităților formale sau informale și a experiențelor, care au drept scop îmbunătățirea stării de conștientizare, descoperirea talentelor, dezvoltarea abilităților personale, îmbunătățirea calități vieții și realizarea aspirațiilor personale.
       Există mai multe modalități prin care putem îmbunătăți calitatea vieții, relațiile, sănătatea, cariera, nivelul de spiritualitate. Strategia poate să cuprindă lectura unor cărți de specialitate, participarea la evenimente sau diferite întâlniri pe domeniile de interes, participarea la un curs sau mai multe sesiuni de coaching. Poate că acest proces de schimbare ne era de folos astăzi, dacă plecam în lumea largă cu acest mare “bagaj”:
– să învățăm să avem o direcție clară (prin stabilirea de obiective pornind de la ce avem în prezent și ce ne dorim)
– să reușim să facem alegerile bune (privind în interiorul nostru și ascultându-ne intuiția)
– și să învățăm cum să trăim inteligent (gestionându-ne emoțiile și comunicând eficient).
      Mai simplu spus, să avem parte de această dezvoltare personală care este un proces continuu de reprogramare a minții, care vizează urmatoarele direcții principale:
– îmbunătațirea stării de clarificare mentală;
– dezvoltarea abilităților personale;
– stabilirea unor direcții mult mai clare în zona personală și profesională.
     Practic, dezvoltarea personală te ajuta în mod semnificativ să îți crești calitatea vieții, și să poți ajunge ceea ce îți dorești.

     Multe cunoștințe de baza le învățăm la școală, sau de la oamenii pe care îi întâlnim în viață noastră și ne dau sfaturi și ne îndrumă. Dacă știm foarte bine cine suntem, ce putem realiza, cum să ne transformăm visele în realitate și am mai avea nevoie să învățăm nimic, este excelent! Dar dacă suntem prinși într-un dans cu noi înșine, în care ne spunem “mi-aș dori asta însă nu pot, nu am resurse suficiente, nu cred că e pentru mine, nu voi obține chiar dacă voi încerca”, indiferent că este vorba de viața personală sau de carieră, atunci dezvoltarea personală este o soluție, practică și la îndemână.     
       Suntem mult mai atenți cu interiorul nostru, conștientizăm convingerile care ne limitează, înțelegem cum putem comunica mai eficient, descoperim cum putem trăi și altfel. Simțim conexiunea cu Universul și cu oamenii și devenim conștienți de timp și cât de important este să petrecem timp de calitate.
       Și cum spun mereu: Timpul este unul dintre cele mai prețioase “lucruri” pe care le poți dărui unei cauze

       Poți începe chiar cu tine. Și aceste lucruri care sunt foarte importante ar fi trebuit să le învățăm până la ieșirea din casele de copii, dar nu numai pentru noi, este valabilă pentru toată lumea. Mă gândesc, că acești tinerii pot fi sprijiniți și după părăsirea lor din sistem. Atunci când se face monitorizarea lor îndeaproape pentru integrarea lor în societate.
        Să-i susțină prin diferite cursuri de specializare, și să le fie aproape atunci când au nevoie, nu să-i lase a nimănui din nou, ai arunca în stradă, practic a doua oară, dar de data aceasta, abandonații de statul care i-a crescut în propiul sistem.

Matteo

Lasă un mesaj

Translate »